Child in time

Va mai amintiti de vremurile cand erati copii si nu va pasa ca vi se murdaresc hainele, ca e rece pamantul, ca nu prea aveti timp de plimbari? Eu imi amintesc, si cel mai bine imi amintesc mirosul dintre frunzele colorate ce lasa copacii goi.
Imi amintesc chiar si faptul ca incerca o invatatoare sa facem versuri despre toamna, unul un vers, altul un alt vers, si tot asa. Dar nu a fost sa fie sa scriu poezii, am ajuns inginer. S-a risipit un mare talent…
Revenind la momentele cind esti copil, cind te arunci in frunze si te joci cu ele, ca acesti zglobii:
1. Cand eram de varsta lui probabil ma bucuram, dar nu reusesc sa imi aduc aminte. Cert este ca e un copil care zambea cu gura pana la urechi cand i-au dat parintii nitica libertate.

2.

Stiu ca nu prea ne era permis sa ne scaldam asa, dar tare amuzant era. Si foarte amuzant a fost si pentru cei doi:

… dar la un moment dat ea s-a cam suparat, nu stiu de ce…

…iar el de bucurie a plonjat in marea de frunze.

3. E o placere sa fotografiezi copii atunci cand vor sa fie fotografiati. Atitudinea spune tot.
Baietelul din stanga, cu bluza rosie, se numeste Victor… Nu stiu cum se face ca toti baieteii pe nume Victor ce i-am cunoscut, au fost tare comunicativi si lipiciosi. O placere sa discuti cu copiii, au mult mai multe de spus decat o mare parte din adulti… si lucruri mult mai interesante.