Blogosfera ca un Gangsta Paradise

Inainte de toate vreau sa recomand doua fete faine, daca nu le stiati imprieteniti-va cu blogurile lor. Jur pe suflet de cercetas ca sunt fete ca lumea. Intr-o ordine complet intamplatoare….taraaaam…scot doi iepurasi simpatici din joben, si anume:
Mixy, care cauta imprieteneala sub pretextul ca si fiica-sa are mai multi prieteni ca ea. Cine vrea sa o ajute in aceasta domestica, competitie (stiu, virgula e din cauza de cacofonie si nu-si are rostul), sa dea click aici. 
Si Petronela, blogarita si jurnalista din Brasov nou descoperita, care mi-a infrant spiritul masochist si obscur cu un pozitivism talentat. Am avut retineri la inceput, era prea frumos ca sa nu fiu carcotasa, dar am ales sa ma las dusa de valurile fericirii. Care fericire, cum spuneam cuiva in postul anterior, nu vine asa, dand din palme. Eu una am nevoie de un exemplu. De Petronela. 
Si ca sa revenim la titlul expunerii, vreau sa va zic ca am uneori senzatia ca umblu prin blogosfera ca pe un teren minat. Sau mai realist spus, ca prin imensul cartier al unei bande de cartier. Nu trec pe un blog pentru ca se supara X pe modul meu de gandire. Teritoriile sunt marcate de diverse bannere, proiecte, firme, afilieri. Scrii in voia ta si te trezesti ca ti se cere taxa de atentie. Adica iti dau protectie si cititori dar iei parte la clubul meu, la proiectul meu, la crezul meu. De concursuri nici nu mai vorbesc, cat sange, pretentii si atentii trebuie oferite pentru o bucatica de cash-caval. 
Mai sunt asa zisii cititori independenti- mai bine zis ale caror genealogie, adica cine sunt si cui platesc tributul, nu o cunosc inca.

Acestia sunte cei care judeca. De ce esti asa? De ce nu esti altfel? De ce nu ma admiri, spune Narcis oglinzii. 
Eu nu fac parte din niciun club oficial, dar asta nu inseamna ca nu am duplicitatile, ipocriziile si simpatiile mele. Frecventez pe unii in dauna altora. Ii plac pe unii iar pe altii ii ignor. No offence, dar nimic nu ma supara mai tare decat felul meu de a fi. Nici ca ala mi-a zis ca sunt naspa, nici ca altul vorbeste pe la spatele meu. Ma supar doar pe mine ca nu am timp de toti, nu pot fi simpatica tuturor, ca nu sunt destul de diplomata. Am ales calea solitudinii si a unei independente care ma costa. Trebuie sa fiu permanent atenta la cartierul din jurul meu. Cine vine, cine pleaca, cine cu cine se place si displace. Ce mai, paradisul blogurilor de cartier. 
Chiar as fi curioasa sa fac un recensamant al cluburilor din blogosfera, o harta a tuturor grupurilor, cu tot cu membrii ei. Un fel de matrice sociometrica a blogosferei. Caci asa vad eu mediul online, ca pe un schimb permanent de replici, simpatii si antipatii. Mereu in schimbare.
Partea naspa dincolo de zenul asta al meu este ca din cand in cand apare cate unul cu atitudinea: cine nu e cu noi, e impotriva noastra. Si atunci scot harta si mai marchez un teritoriu minat. Gangsta Paradise, ce mai.